| Cartea de Aur a Orasului-Erou Marasesti | |
| Documente istorice „Chimica Marasesti” | |
| Prezentarea unui set de documente cu caracter istoric privind activitatea Chimica Marasesti: |
| Operele comemorative de razboi | | | |
Operele comemorative de razboi si a mormintelor eroilor existente pe teritorului orasului Marasesti
I. OPERE COMEMORATIVE DE RĂZBOI 1. MAUSOLEUL EROILOR NEAMULUI (BISERICA NEAMULUI) –
Amplasat la Şoseaua Naţională; Inaugurat la 18 septembrie 1938; În prezent este în întreţinerea şi protecţia Muzeului de Istorie din Focşani;
2. MONUMENTUL (BUSTUL) DOMNITORULUI ALEXANDRU IOAN CUZA – Primul monument în România, închinat domnitorului, amplasat în Parcul Cuza, Gară; Reprezintă simbolul Unirii fiind inaugurat la 29 Septembrie 1908;
3. TROIŢA EROILOR RĂZBOIULUI PENTRU ÎNTREGIREA NEAMULUI ROMÂNESC – Amplasată în faţa Clubului Elevului (lângă Primărie); Ridicată în 1942 şi dărâmată în 1945; După 1989, Veteranii de Război din Mărăşeşti ridică în acelaşi loc TROIŢA-MONUMENT, pentru pomenirea şi cinstirea Eroilor căzuţi în Războiul de Neatârnare, după proiectul Prof. Valerian Simion, Veteran local;
4. OBELISCUL EROILOR (MONUMENTUL EROILOR INDEPENDENŢEI) – Amplasat în faţa Liceului din Mărăşeşti, fiind inaugurat pe 17 Mai 1909; Ridicat spre cinstirea Eroilor (4 soldaţi din Mărăşeşti) căzuţi în Războiul pentru obţinerea Independenţei de Stat (1877 – 1878); Deteriorat în cel de-al doilea Război Mondial şi restaurat ulterior (Vulturul refăcut de Prof. Veteran local, Valerian Simion;
5. MONUMENTUL VICTORIEI (BIRUINŢEI) – Amplasat la Tişiţa – reprezintă o imortalizare a victoriei din 1916 – 1918;
Iniţiator: Pamfil Seicaru (pe cheltuiala proprie), executat de sculptorul Oscar Han, primul Cetăţean de Onoare al oraşului Mărăşeşti; La inaugurarea din 20 Septembrie 1934 participă Regele Carol al II-lea şi Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia;
6. STATUIA (BUSTUL) SBL. GABRIEL PRUNCU – Amplasat în Parcul Pruncu – în faţa Gării; Ridicat în 1920;
7. MONUMENTUL (BUSTUL) MĂRIUCĂI ZAHARIA – Fetiţa eroină a Primului Război Mondial, Amplasat în faţa Şcolii din satul Haret, sat component al oraşului Mărăşeşti;
8. MUZEUL MILITAR AL BĂTĂLIILOR DE LA MĂRĂŞEŞTI – amplasat alături de Mausoleu, şi care pune la dispoziţie o retrospectivă documentară românească din timpul Primului Război Mondial;
9. MONUMENTUL II MĂRĂŞEŞTI (COMPLEXUL MONUMENTAL JOFFRE), amplasat în Parcul Mare, astăzi ,,Parcul Joffre”; Ridicat de către Uniunea Veteranilor de Război din România spre cinstirea Eroilor Români şi Francezi căzuţi la Mărăşeşti în Primul Război Mondial; Inaugurat pe 6 August 1998;
10. MUZEUL VETERANULUI ROMÂN – premieră în România, cu sediul – în incinta Casei de Cultură ,,Emanoil Petruţ” Mărăşeşti, inaugurat în prezenţa M.S. Regele Mihai I în Noiembrie 2004; Lucrarea a fost realizată de UVRUV din România, Primăria Mărăşeşti şi Casa de Cultură ,,Emanoil Petruţ”; II. MORMINTE EROI 1. În incinta MAUSOLEULUI;
2. În CIMITIRUL ORAŞULUI:
Eroi sovietici căzuţi în Cel de-al Doilea Război Mondial.
Mormintele sunt îngrijite şi protejate de către Primăria oraşului Mărăşeşti. |
| Scurt istoric: Comunitate, Învăţământ, Cultură, Culte, Sănătate | | | |
- 4 aprilie 1641 – primul act autentic din timpul lui Vasile Lupu care atestă documentar existenţa Mărăşeştiului;
- 1834 – a fost terminată Biserica cu hramul ,”ADORMIREA MAICII DOMNULUI”, ctitori fiind logofătul Costin Catargiu şi soţia acestuia, Elena;
- 1872 – ia fiinţă prima şcoală sătească;
- 11 mai 1904 – să dă în folosinţă Spitalul „Sf. Ioan Botezătorul”, cu 24 de paturi;
- 29 septembrie 1908 – inaugurarea statuii Domnitorului Cuza, prima de acest fel din ţară;
- 17 mai 1909 – inaugurarea Obeliscului Eroilor, lucrările fiind realizate prin subscripţie publică;
- 1910 – se dă în folosinţă o Şcoală elementară;
- 24 iulie – 21 august 1917 – Marea Bătălie de la Mărăşeşti; 6 AUGUST este considerată Ziua de Foc;
- 14 iulie 1920 – Negropontes donează 20 ha de pământ pentru construirea Mausoleului Neamului;
- 17 august 1920 – În şedinţa extraordinară a Parlamentului Ţării, satul Mărăşeşti este declarat oraş. Cu această ocazie Stema oraşului s-a hotărât să fie Arh. Mihail, cu inscripţia „PE AICI NU SE TRECE”;
- 22 august 1920 – Ordinul de Zi citit de Col. Issaly, la Răzoare, loc martor al istoricelor lupte de la Mărăşeşti, când Mareşalul Joffre oferă Oraşului-Erou Mărăşeşti, Medalia ,,Croix de guerre”, ca trimis special al Preşedintelui şi Guvernului Francez.
- 1920 – viaţa comunităţii se schimbă radical. Începând din acest an se creează premizele unor puternice manifestări culturale. Oraşul începe să fie vizitat tot mai des de turişti, de personalităţi marcante ale ţării şi de reprezentanţi ai Curţii Regale. Se face simţită o remarcabilă viaţă spirituală impulsionată de intelectualitatea venită în urbe, formată în majoritate din învăţători, preoţi, funcţionari publici (Primărie) şi de la celelalte instituţii şi societăţi nou înfiinţate în oraş. Se organizează serbări grandioase, manifestări de cinstire a zilelor de comemorare şi aniversare, precum şi activităţi de promovare a culturii, istoriei şi artei; ia fiinţă ŞCOALA de FETE (astăzi ŞCOALA NR. 1) – prima directoare fiind Ecaterina Sterian. Mai exista, separat, şi o Şcoală de Băieţi; un destoinic învăţător înfiinţează în holul ŞCOLII de FETE prima BIBLIOTECĂ PUBLICĂ, care avea să poarte numele Gen. Eremia Grigorescu;
- 1925 – 1930 – În casele doamnei Ionescu, lângă Şcoala de Băieţi funcţiona o şcoală de Arte şi Meserii;
- 1931 – în acelaşi loc, preotul Scarlat Dumitriu va pune bazele primului CĂMIN CULTURAL cu numele „Eremia Grigorescu”; peste ani, căminul cultural se va muta în Grajdul Comunal al lui Negropontes (ridicat peste fostele ruini ale unui han de răscruce, astăzi sediul Consiliului Local Mărăşeşti);
- 21 septembrie 1934 – Inaugurarea monumentului „Victoria de la Mărăşeşti”, în concepţia şi cheltuiala sculptorului Oscar Han, primul Cetăţean de Onoare al oraşului Mărăşeşti;
- 1935 – 1938 – Este menţionat LICEUL, cu destinaţia de Şcoală Militară;
- 1937 – Începe construirea unui local de şcoală care va fi terminat în 1940;
- 18 septembrie 1938 – Marea Ceremonie de Inaugurare a Mausoleului Neamului în prezenţa Regelui Carol al II-lea; la şcoli lucrau 13 cadre didactice cu 614 elevi, spitalul avea 2 medici şi un agent sanitar, iar pe uşa Bibliotecii se putea citi: „Sărăcia se goneşte cu munca, nu cu banul”;
- 1942 – Din iniţiativa preotului Scarlat Dumitriu, directorul Căminului Cultural, se ridică în faţa Bisericii TROIŢA, închinată Eroilor de la Mărăşeşti de ing. constructor Niţă Vasiliu, distrusă complet în 1945;
- noiembrie 1945 – Atelierele CFR deschid o Şcoală Profesională de 4 ani;
- 1950 – La Liceu se deschide o Şcoală Profesională de Chimie subvenţionată de Fabrica Chimică;
- 1952 – Radioficarea oraşului cu 1230 abonaţi;
- 1967 – Director al Căminului Cultural era Guţă Ioan; funcţionau: 3 biblioteci, un club, 3 dispensare medicale; se construieşte cinematograful şi Căminul de Zi pentru copiii muncitorilor din Fabrica Chimică;
- 1973 – Funcţionau: 6 şcoli cu 71 cadre didactice şi 1500 elevi, 3 biblioteci, un stadion de fotbal, un cinematograf, o sală cinema în aer liber, 2000 aparate radio, 700 televizoare, 12 medici şi 40 cadre sanitare medii la 100 de paturi, 3 dispensare, o casă de naşteri, 2 farmacii, 42 unităţi de stat şi cooperatist, 12 unităţi meşteşugăreşti;
- 1976 – la sediul vechii Case de Cultură orăşeneşti (astăzi Consiliul Local) ia fiinţă Cenaclul Literar POESIS, condus de Constantin Ghiniţă, cel mai longeviv şi important cenaclu literar judeţean, astăzi Cenaclul Artelor „Dor de Eminescu”;
- 1978 – se pune piatra de temelie a primului aşezământ cultural al oraşului: denumirea iniţială: Casa Ştiinţei şi Tehnicii pentru Tineret, care se va da în folosinţă 1984 şi va aparţine până 1989 de fosta organizaţie UTC;
- din 1990 va fi preluată de BTT Vrancea, iar din 1992 va trece în patrimoniul Primăriei;
- directorii Casei de Cultură după 1984: până în 1987 Zota Liviu, între 1988 – 1997 Vlad Paula şi după 1997 Constantin Ghiniţă.
- 1999 – Consiliul Local refuză iniţiativa Casei de Cultură ca lăcaşul de cultură să poarte numele marelui actor de teatru şi cinema Emanoil Petruţ, născut la Mărăşeşti, propunere făcută încă pe timpul primariatului dlui Virgil Răileanu;
- 2001 – Casa de Cultură este înnobilată, prin hotărârea Consiliului Local, cu numele actorului Emanoil Petruţ;
- 2003 – Apare Legea numărul 292 din 27 iunie a Ministerului Culturii privind organizarea şi funcţionarea aşezămintelor culturale;
- 16 decembrie 2005 – Cu ajutorul Autorităţii Locale şi în mod special al Primarului, Emilian Braşov, se finalizează racordarea Casei de Cultură la reţeaua de gaz metan, când se dă primul spectacol la cald, unul dintre cele mai reuşite spectacole.
|
|
| Monumentul de la Marasesti | | | |
„MONUMENTUL II JOFFRE” Contributia substantiala a Romaniei la victoria Antantei in Primul Razboi Mondial, a determinat Franta, principala aliata, sa recunoasca si sa cinsteasca acest adevar.
Astfel, la trei ani dupa batalia de la Marasesti, trimisul Guvernului francez, Maresalul Joffre, s-a deplasat in fruntea unei delegatii si in numele Presedintelui Frantei, a decorat orasul Marasesti cu inalta distinctie „MEDALIA DE BRAVURA” ( CRUCEA DE RAZBOI FRANCEZA).
Rasfoind filele calendarului istoric, zabovim mai mult asupra acestui moment cu adevarat istoric pentru orasul nostru. Astfel, inca din sedinta din data de 19 August 1920 a Parlamentului Romaniei, generalul Argentoianu, ministru de interne, anunta sosirea in capitala a unuia dintre cei mai distinsi fii ai Frantei – Maresalul Joffre, pentru a remite decoratiile decernate orasului Bucuresti si „comunei” Marasesti de catre Presedintele Republicii Franceze.
Pentru aceasta, roaga Camera sa ia in discutie proiectul de lege prin care satul Marasesti sa fie declarat oras. Aceasta pentru ca Decretul Presedintelui Republicii Franceze vorbeste despre „orasul Marasesti”.
In urma votului Parlamentului, „comuna rurala” Marasesti, este ridicata la rangul de „comuna urbana”. Tot atunci s-a hotarat ca stema orasului sa fie ARHANGHELUL MIHAIL cu inscriptia „pe aici nu se trece”. Este haina noua pe care o imbraca orasul nostru pentru a-l intampina pe „invingatorul de la Marna”, Maresalul Joseph Jaques Cesaire Joffre. 6 August 1998 La aproape 8 decenii de la acest inaltator moment, orasul Marasesti mai adauga o noua fila in cartea sa de istorie, prin inaugurarea MONUMENTULUI DE LA MARASESTI (numit si MONUMENTUL II MARASESTI, pentru ca se situeaza ca importanta dupa MAUSOLEU).
Hotararea ridicarii acestui monument apartine Uniunii Veteranilor de Razboi si a Urmasilor Veteranilor.
In primavara anului 1998, impreuna cu Primaria si Consiliul Local Marasesti, se stabileste locul de amplasare a monumentului: Parcul Mare al orasului. |
| 1. Numele localitatii De-a lungul anilor, in desele incercari de a se realiza monografia Marasestiului, se gaseste si cea din anul 1957 din care aflam :
Povestesc batranii ca pe timpul boierului Iorgu Catargiu, care isi avea palatul pe locul unde se afla astazi Parcul Public si unde se gaseste palatul in ruina, proprietate Negropontes, in apropiere de locul numit Silistea, se aflau niste asezari omenesti.
Revarsarile de apa peste masura, din pricina ploilor neobisnuite inunda Silistea pe drumul care ducea la Drumul Sarii la Tg.Ocna si Braila, inundatii care ii obliga pe localnici sa se mute pe mosia boierului Catargiu, pe cele doua drumuri principale dintre care unul facea legatura intre Bucuresti si Iasi.
Pe acest drum trecea diligenta lui Cuza Voda si unde de multe ori facea popas la boierul Catargiu si de la care i-a ramas numele strazii.
Taranii erau condusi de un anume Marasescu, de unde se pare ca vine si numele localitatii Marasesti. 2. Numele de familie Se spune ca pe timpul boierului Catargiu, cel care conducea podul umblator a luat numele de Podaru, ingrijitorul de cai, Herghelegiu, urmand apoi cei care practicau diferite meserii si servicii: Bucataru, Dogaru, Feraru, Vanatoru, Servitoru, Sufragiu, Puscasu, Vizitiu, etc.
Porecle care, in timp, au devenit de sine statatoare. |
| Atestarea documentara a orasului Marasesti | | | |
A. I. 1407 – Act eliberat de Alexandru cel Bun in vederea reglementarii exportului si importului;
II. 1460 – Document prin care Stefan cel Mare atesta ca Bacaul este centru de vama. (Pana la 1475 Vrancea,deci si localitatea Marasesti,apartinea de Tara Romaneasca. Hotarul se intindea pana in apropiere de Bacau).
Dupa 1482 in urma luptelor duse de Stefan cel Mare cu Domnul Tarii Romanesti, tinutul de extinde si hotarul se fixeaza la Milcov. B. III. 1431 , 2 Iulie – Document provenind din cancelaria domnitorului Alexandru cel Bun in care apare numele de Vrancea; este vorba de o scrisoare in limba latina prin care voievodul Transilvaniei il anunta pe judele Brasovului ca Alexandru cel Bun,domnitorul Moldovei, a concentrat trupe spre Putna.Stirea a fost localizata la cativa locuitori din Transilvania ce „au iesit pe drumul Vrancei” („per viam Varancha”).Ca este asa,o demonstreaza si actul emis in 1432 prin care domnitorul daruia unui anume Batin „ sate la Putna”.
IV. 1455, 20 August – Document semnat la aceasta data de catre Petru Aron prin care intarea boierului Trifu Borzescu cumpararea satelor Botesti in Campul lui Dragos, Stefanesti si jumatate din Marisesti. C. V. 1641, 4 Aprilie – Primul document luat ca punct de plecare,prin siguranta lui : act ce provine din cancelaria domnitorului Vasile Lupu,semnat de acesta,care intarea lui Lupascu Armas partea sa din mosia Marasesti,tinutul Putna pe Siret(acest loc se mentiona ca nod important de cale de comunicatie intre Moldova si Tara Romaneasca). |
|
|
|
